Poezie pentru MOS CRACIUN...

Dlagă Mos Clăciun,

Copiii lăi, m-au supălat
La glădiniţă cu o veste,

Că Mos Clăciun, e o poveste,

Nu e, si nu a ezigstat,

Că nu ale nici sănioală,

Nici balbă albă, nasu’ losu,

Chial au si lâs, că noaptea Mosu’

Pe cosu casei nu coboală;

Am fost atât de indispus

Si-am plâns cu laclimi suspinând,

Pe Mos Clăciun îl stiu decând

Pe mine balza m-a adus,

Da’ ca să mă conving, am stat

Cu ochii mici sub plăpumioală,
Făcându-mă că dolm de-aseală

Să-l văd si io măcal odat’.

Întl-un tâlziu, palcă plin vis,

L-am auzit plin dolmitol

Pe la pălinţi, venind în zbol

Că ei aveau geamul deschis,

Tiptil apoi, s-a dus glăbit,

Tlecând plin hol cu sacu-i plin,

(Că i-am văzut umbla puţin)

La pomu’ male-mpodobit,

Sub cale-a pus Mosu’, galant

Si giucălii si ciocolată….

Vă povestesc io altădată

Că alţeva-i mai impoltant,

Că după ţe a fost el gata

Si cum pe toate el le stie,

A tlas din sticla de lachie

Pitită în balcon de tata,

S-a dus si în bucătălie,

A tot cătat plin fligidel,

(Că nu i-e flică lui de gel)

Mâncând cu poftă din piftie.

Si tot tiptil a si plecat,

Mai vesel palcă si vioi,

Da’ milosea a ustuloi

Pe flunte când m-a sălutat,

Asa că io, as vlea să stie

Copiii lăi, că Mos Clăciun

Ezigstă si e tale bun……

Si fălă să fac băscălie,

Îi plaţe ţuică si piftie….

Cledeţi-mă când io v-o spun!

P.S.

Am povestit ţe s-a-ntâmplat

Si lu tăticu’ si mămica,

Si flate, toată ziulica

Atât de mult s-au minunat!